Titlul lucrării este pretențios și necesită o monografie istorică de mare întindere, dar am considerat că trebuia să se facă un pas prin prezentarea unor dovezi arheologice, date istorice, demografice, realități social „politice, constituind tot atâtea argumente pentru ilustrarea vechimii Episcopiei Caransebeșului, ce a fost reînființată in 1865 și nu creată atunci. Convins de actualitatea, permanența și necesitatea cunoașterii de către orice român, locuitor al acestor locuri, a adevărului istoric despre ființa Episcopiei Caransebeșului, am reunit câteva studii ce se referă la începuturile creștinismului în zonă, a existenței unei episcopii cu scaunul în Caransebeș încă din secolele XI-XIII, memorii și petiții ale românilor bănățeni trimise guvernanților acelor timpuri pentru ieșirea de sub dominația ierarhiei sârbe, pe de o parte și pentru reînființarea Mitropoliei ortodoxe române și a episcopiilor bănățene pe de altă parte. Memoriile constituinduse în același timp căi de luptă pentru emanciparea națională și confesională.