Pentru istoria României discursurile secretarului general al PCR, în același timp și șef al statului sunt de mare importanță, în special pentru cercetători dar și pentru publicul larg. Desigur, discursurile trebuie citite cu atenție, încadrate în contextul politic, social, economic și cultural al perioadei - de dominație totală a regimului comunist în interiorul țării, de dominație a Uniunii Sovietice prin armata sa de ocupație, cel puțin până în 1958. O frunzărire a acestora și chiar o citire la suprafață, neaprofundată poate înșela. Discursul politic are prin excelență și definiție rolul de a manipula, iar manipularea poate fi de-o ființă cu înșelăciunea și minciuna. Întâlnim în discursuri preocupări precum grija față de țăranul mijlocaș confruntat cu chiaburul (cel slab față de cel puternic), grija față de muncitorul care nu-și poate trimite la școală copiii, față de familiile cu mulți copii; preocupări față de învățământ, sănătate, sindicate, asistență socială, etc, lucruri nobile, fără îndoială dar care își pierd noblețea atunci când observăm falia creată cu intenție, de sus, între clasele sociale; ura cultivată între aceste clase prin antrenarea invidiei între sărac și bogat, între cel care a cunoscut succesul datorită inițiativei și inteligenței și cel care nu și-a putut depăși condiția…