Lucrarea „Question des monastères de Moldavie, voués aux Lieux Saints” de Nicolae Istrati, publicată în 1860 la Iași este o analiză a statutului juridic și spiritual al mănăstirilor moldovenești asociate cu Locurile Sfinte. Nicolae Istrati examinează testamentul fondatorilor acestor mănăstiri, subliniind diferențele esențiale între noțiunea de „donație” și cea de „închinare”. Nicolae Istrati subliniază cum semnificațiile termenului „inkinare” au fost interpretate greșit, transformându-se din supravegherea, protecția sau tutela oferită de autoritățile religioase într-o formă de dedicație sau donație către autorități externe religioase. Aceste interpretări eronate au dus la abuzuri, prin care liderii spirituali, sprijiniți de Principii fanarioți, au revendicat venituri și bunuri considerabile, uzurpând drepturile legitime ale mănăstirilor și ale fondatorilor acestora. Această deturnare semantică și juridică a afectat profund autonomia și patrimoniul mănăstirilor moldovenești, generând confuzie și conflicte între autoritățile locale și cele externe. Lucrarea este o contribuție la studiul istoriei juridice și spirituale a Țării Moldovei, oferind o perspectivă critică asupra rolului autorităților religioase și asupra relației mănăstirilor moldovenești cu Locurile Sfinte.