Volumul „Istoria unui obicei: plugușorul”, semnat de Vasile Adăscăliței și publicat la Editura Junimea din Iași, în anul 1978, este o lucrare fundamentală în studiul obiceiurilor tradiționale românești, cu accent pe datina agrară a plugușorului, celebrată anual în Ajunul Anului Nou. Autorul investighează cu rigoare etnologică și sensibilitate culturală acest ritual sincretic, care îmbină elemente de literatură orală, spectacol popular, recuzită simbolică și practici arhaice, oferind o perspectivă amplă asupra originii, evoluției și semnificației sale în spațiul românesc și în context comparativ internațional.
Cartea este structurată în nouă capitole, fiecare abordând o dimensiune distinctă a obiceiului. Se începe cu definirea plugușorului ca datină agrară fundamentală, urmată de prezentarea unor fapte folclorice înrudite la alte popoare, răspândirea obiceiului în aria românității, denumirile populare și rolul oficianților. Un capitol consistent este dedicat spectacolului și recuzitei, iar altul analizează textul literar, împărțit în variante agrare și neagrare, cu detalii despre structura poetică. În partea a opta, autorul explorează raporturile plugușorului cu alte genuri folclorice – de la colindă și basm, până la descântec și teatrul cu măști – evidențiind complexitatea și intertextualitatea acestui obicei. Lucrarea se încheie cu o reflecție asupra identității obiceiului „cu plugul”, subliniind caracterul său emblematic în cultura populară românească.
Importanța lucrării constă în abordarea sa interdisciplinară și în profunzimea analizei, care transformă un obicei aparent festiv într-un obiect de cercetare etnologică și literară de mare valoare. Prin această carte, Vasile Adăscăliței oferă nu doar o monografie a plugușorului, ci și un model de investigare a tradițiilor populare, contribuind decisiv la înțelegerea mecanismelor de conservare, transformare și transmitere a patrimoniului imaterial românesc. Lucrarea se adresează etnologilor, folcloriștilor, profesorilor, dar și tuturor celor interesați de cultura tradițională și de semnificațiile profunde ale obiceiurilor care definesc identitatea românească.
