Lucrarea de față este ediția Vianello a „Satirelor” poetului latin Iuvenal. Atât creațiile lirice cât și prefața și notele critice sunt redate în latină. Ediția cuprinde toate cele cinci cărți ce cuprind cele șaisprezece satire atribuite lui Iuvenal. Au fost scrise între finele secolului I și începutul secolului al II-lea p. Chr. Satirele sunt scrise în hexametre dactilice. Iuvenal recunoaște încă de la început că ceea ce îl determină să scrie este indignarea față de degradarea societății în care trăia. Țintele satirei lui Juvenal sunt numeroase, provenind din fiecare categorie socială sau gen. Toată societatea romană a vremii sale este satirizată de poetul roman. Patricienii sunt înfățișati ca fiind lipsiți de putere, devotați tuturor viciilor importate din Orient. Plebea se deda întru totul spectacolelor și curselor de gladiatori. Iuvenal este cel care introduce celebra expresie „panem et circenses”. Iuvenal critică faptul că femeile din perioada sa sunt mai emancipate și aspire la alte roluri decât acela de a toarce lână în domusul soțului sau al tatălui lor. Sunt văzute ca pradă a unui vertij al nimfomaniei, victima sa preferată fiind Mesallina. Decimus Iunius Iuvenalis a fost un poet roman care a trăit între cea de-a doua jumătate a secolului I și prima jumătate a secolului al II-lea p. Chr. Nu se cunosc multe despre viața lui. Se crede că a fost fiul unui libert, a fost elevul lui Quintillian și că a practicat retorica până la vârsta mijlocie. A fost prieten cu poetul roman Martial. Se pare că a vizitat Egiptul spre finalul vieții. Se pare că ar fi fost exilat de două ori, prima oară în timpul lui Domițian și apoi în timpul lui Hadrian, atunci având loc și călătoria în Egipt. Opera lui Iuvenal a fost foarte populară în perioada antichității târzii și a evului mediu. Se pare că au existat nu mai puțin de 500 de manuscrise medievale ale Satirelor.