Ediție ce cuprinde lucrările Bucolicele, Georgicele și Eneida, scrise de poetul roman Vergilius. Operele antice sunt publicate în textul original, în latină, cu note critice și explicative, hărți, un index și un studiu biografic și literar realizate în limba franceză de latiniștii Frédéric Plessis (1851 - 1941) și Paul Antoine Augustin Lejay (1861 - 1920).
Publius Vergilius Maro (70 - 19 a.Chr.) a fost un poet latin din perioada augustană. A fost autor de poezie pastorală și epopei care făceau referire la trecutul mitic al Romei. Cele mai cunoscute opere ale sale au fost Eneida, Bucolicele și Georgicele. Bucolicele (sau Eclogae vel bucolica) a fost prima operă a lui Vergilius, fiind scrisă între 42 și 39 a. Chr. Poemele sunt redate sub forma unui dialog între doi păstori, Tityrus și Meliboeus care descriu priveliști din natură, scene din viața păstorilor și glorifică virtuțile Romei și personalitatea lui Augustus. O operă similară prin tematica abordată sunt și poemele grupate sub titlul Georgicele. Scrisă între 37 și 30 a.Chr, cuprinde poeme scrise în hexametri prin care glorifică viața țăranilor și munca câmpului. Vergilius se inspiră din litertura greacă și latină: Hesiod Erga kai Hêmerai ("Lucrări și Zile"), Teofrast Historia Plantarum ("Istoria plantelor"), Cato cel Bătrân De re rustica ("Asupra vieții la țară"), Varro Rerum rusticarum sive De agricultura ("Lucruri de la țară sau Despre agricultură"), Lucrețiu De rerum natura ("Despre natura lucrurilor"). Georgicele se împart în patru cărți care tratează următoarele teme: I. Cultivarea pământului și păstoritul; II. Cultivarea plantelor, în special a viței de vie și a măslinilor; III. Creșterea animalelor; IV. Descrierea apiculturii, cu o metaforă cuprinzând o viziune stoică asupra vieții în societate.
Eneida (Aeneis) este o epopee considerată a fi una din cele mai importante capodopere ale literaturii latine. Subiectul central al lucrării este mitul fondator al Romei. A fost scrisă între anii 29 și 19 a. Chr și cuprinde 9.896 de versuri în hexametru dactilic. Lucrarea nu a fost terminată de Vergilius. Este structurată în 12 cărți care vorbesc despre peregrinările troienilor conduși de Aeneas prin Mediterana, debarcarea în Latium și conflictele cu latinii. Primele șase cărți din cele douăsprezece ale poemului povestesc despre rătăcirile lui Enea în drumul din Troia către Italia, găzduirea troienilor de către Didona, regina Cartaginei și povestea tragică de dragoste dintre Didona și Aeneas. Ultimele șase cărți prezintă luptele dintre troieni și populațiile din Latium, conduse de Turnus, regele rutuliilor. După ce pleacă din Cartagina, Aeneas debarcă la gurile Tibrului, unde domnea Latinus; fiica acestuia, Lavinia, urma să devină soția lui Aeneas; Turnus, logodnicul Laviniei, pregătește războiul împotriva lui Aeneas. Din această luptă, eroul troian iese victorios, apropiindu-se de îndeplinirea misiunii sale istorice. Conform legendei, fiul său, Ascanius, va întemeia cetatea Alba Longa. Fiica unui rege al acestei cetăți, Rea Silvia, va da naștere celor doi gemeni, Romulus și Remus, fondatorii Romei.
