"Am inclus în cuprinsul volumului rapoarte diplomatice emanate de la reprezentanții principalelor cabinete europene, în speță cele de la Viena, Berlin, Budapesta, Paris, Roma, Londra, Haga, prerum și de la misiunile străine acreditate în diverse orașe din vechiul Regat, cum ar fi, în afara capitalei București, cele din Sinaia, Galați și lași. Ne-am permis, de asemenea, să includem și unele rapoarte primite ori trimise de Ministerul de Interne regal maghiar. Demn de subliniat este și faptul că la unele rapoarte nu am dat, în anexă, traducerile făcute de autori la divrse articole apărute în presa românească, de de o parte, din lipsă rle spațiu, pe de altă parte având în vedere și posibilitatea studierii de cei interesați, a respectivelor materiale în ziarele vremii, păstrate în special, la Biblioteca Academiei, dar și la Arhivele Statului, ori în bibliotecile principalelor centre universitare din țară. În intenția de a orienta cât mai clar, atât cercetătorul specialist, precum și cititorului mai puțin avizat, am socotit necesară întocmirea de note. […] Un prim grupaj de informații îl reprezintă documentele diplomatice referitoare la ofensiva declanșată de autoritățile maghiare de la Budapesta, atât față de autorii Memorandului, cât, mai cu seamă, împotriva mișcării naționale românești, în ansamblul ei. Actele de violență îndreptate contra românilor, devastarea casei din Turda a dr. I. Rațiu, aprecierea aparținând consulului general german din Budapesta, din 30 iunie 1892, la care s-au adăugat acuzațiile aduse fruntașilor ardeleni pentru „complot împotriva Constituției" și a „statului maghiar", au provocat un puternic val de manifestații atât în Transilvania, cât și în Vechiul Regat."