În lucrarea de față autoarea pune în discuție o disciplină a filosofiei ce are un statut ambiguu: filosofia istoriei filosofiei. De asemenea, face distincție între noua disciplină și istororiografia filosofiei care are un caracter interdisciplinar. Lucrarea este structurată în trei părți abordând următoarele teme: filosofia istoriei filosofiei ca disciplină filosofică, evoluția concepțiilor despre istoria filosofiei, ultima parte prezentând istoria filosofiei și cercetarea istoriografică.