„Ediția constituie un semn de pioasă manifestare dedicată comemorării a opt decenii și jumătate de la trecerea în neființă a poetului bârlădean care s-a născut, s-a format și nu și-a uitat nicicând locurile de baștină, deși cea mai mare parte a vieții a petrecut-o în Capitală. Ediția conține versuri și proză selectate dintre nenumăratele sale creații literare. În secțiunea versuri, am dispus poeziile în două părți – poezii de formă diversă și de formă fixă (12 sonete și un rondel), iar, în cadrul fiecărei părți, ordinea cronologică este respectată strict cu excepția acelor creații care reprezintă ars poetica sa: Cuvântul, inclusă în deschidere, și Slăvit e versul..., în final, deși datează din aceeași perioadă (1907-1910). De asemenea, am mai comis o abatere: tot în deschidere, am așezat poezia Dreptate, dedicată genialului om politic și militar, voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt și oda Lui Eminescu, altui om de geniu al neamului românesc, orice altă explicație ni se pare superfluă în aceste două cazuri. În secțiunea proză, ordinea povestirilor este cea cronologică. Ediția se încheie cu o bibliografie (selectivă). În cadrul sumarului, la fiecare creație în parte au fost trecute între paranteze drepte adnotațiile bibliografice stricte de identificare: prima publicație în care a apărut scrierea, ediția de autor și ultima ediție postumă. M. și S.C.”