Anuarul Acta Siculica, cu profil de științele naturii-arheologie-istorie-istoria culturii-etnografie-muzeologie, în principiu bilingv (de limbă maghiară și română) și cu rezumate române/maghiare și engleze, editat de muzeul regional Muzeul Național Secuiesc cu sediul în Sf. Gheorghe, este continuarea anuarelor Aluta I-XVIII, apărute între 1968 și 1988. Între 1996 și 2002, este editat în colaborare cu Muzeul Secuiesc al Ciucului, din Miercurea-Ciuc, cele două muzee contribuind la redactarea și finanțarea anuarului în măsura posibilităților fiecăruia. Redactarea propriu-zisă, lucrările de tipar, cât și managementul proiectului sunt asumate de sfântugheorgheni. În această perioadă, anuarul poartă subtitlul Aluta XIX-XXIV, Acta Hargitensia II-VII, pe copertă figurând numai Acta 1995-2001. Titlul „Siculica”, epiteton folosit de autori, este afișat prima dată în 2001, în paranteză. În anii 2002-2005, perioadă de criză, Muzeul Secuiesc al Ciucului iese din colaborare, anuarul fiind editat de Institutul de Sud-Est, program-cadru științific al Muzeului Național Secuiesc. Volumele Acta (Siculica) 2001/1, 2000/2, 2003/3 apar cu coperte individuale, formând împreună un Volum Memorial dedicat celor 125 ani de existență ai Muzeului Național Secuiesc, exclusiv cu publicații din domeniul istoriei instituției [Aluta XXV]. Prin Acta (Siculica) 2003/2 se încearcă separarea/individualizarea unei reviste pentru publicarea izvoarelor de arhivă privind grăniceria Habsburgică din zonă, din anii 1762-1918. Anuarul rămâne fără finanțare: volumul Acta (Siculica) 2003/1 și 3 apare în tiraj sub 50 de exemplare, iar anuarul din 2005 (Acta Siculica 2002/1-2) numai în formă digitală (https://www.szekelyfoldert.info/acta_siculica_2005_1_8.html etc.), articolele din primul și ultimele vor vedea lumina tiparului, respectiv se vor retipări, completate cu un set Aluta XXVI, abia în volumele anuarului Acta (Siculica) 2006. În continuare, începând cu Acta Siculica 2007, se trece la formatul actual, îmbunătățit, muzeul bucurându-se de concursul acordat de un consiliu de redacție format din academicieni și profesori universitari cu înalt prestigiu științific. Coperta din anii 1995-2006, cu stema națiunii secuiești, este schimbată și ea, cu emblema și sigiliul Muzeului Național Secuiesc, dar atât stema, cât și acestea din urmă, sunt reprezentări realizate de același József Keöpeczi Sebestyén, heraldicianul căruia îi datorăm stema regală a României, deci, cu schimbări minore, și cea actuală a țării.
