Studiul Basarabia. Drepturi naționale și istorice reprezintă o analiză istorică, politică și culturală dedicată Basarabiei, un teritoriu cu un trecut complex și adesea disputat. Gheorghe I. Brătianu publică această lucrare în anul 1943, în contextul celui de-al Doilea Război Mondial, în limba franceză, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice internaționale asupra drepturilor legitime ale României asupra acestui spațiu istoric.
Lucrarea oferă o abordare detaliată și profundă a istoriei Basarabiei, aducând în prim-plan câteva idei esențiale. În primul rând, Brătianu respinge narațiunile simpliste care susțin că istoria Basarabiei ar începe odată cu anexarea acesteia de către Imperiul Rus în 1812, argumentând caracterul milenar al trecutului acestui teritoriu. În al doilea rând, el evidențiază relațiile speciale dintre Basarabia și România, subliniind faptul că această provincie a fost prima care s-a unit cu România în anul crucial 1918, marcând un moment de referință pentru realizarea unității naționale. Nu în ultimul rând, autorul analizează efectele diverselor ocupații străine asupra regiunii, insistând asupra influențelor demografice și culturale care i-au modelat identitatea.
Ediția din 1995, îngrijită de Florin Rotaru, reprezintă o traducere în limba română, menită să readucă această lucrare fundamentală în circuitul cultural și științific românesc. Traducerea a fost realizată cu atenție pentru a păstra stilul distinct al autorului și, totodată, pentru a facilita accesul cititorilor români la un text esențial pentru înțelegerea trecutului Basarabiei. În această ediție s-au adăugat note explicative, o bibliografie extinsă și o anexă documentară valoroasă.
