Lucrarea de față este o ediție bilingvă, latină și franceză, a lucrării „Tratat de oratorie” a filozofului roman Marcus Tullius Cicero. O lucrare fundamentală a lui Cicero despre retorică , care discută cerințele profesiei de orator, natura retoricii, structura vorbirii , problemele de stil și îndatoririle morale și filozofice ale oratorul. Scrisul este conceput ca un dialog între Lucius Licinius Crassus și Marc Antoniu Oratorul, profesorii și modelele lui Cicero. Cicero a redactat această lucrare în anul 55 a. Chr și a dedicat-o fratelui său Quintus Tullius Cicero. Lucrarea este împărțită în trei cărți. În prima carte, Crassus discută cerințele pentru profesia de orator și de acolo ajunge la o descriere a vorbitorului ideal (calitățile stilului). Cărțile a doua și a treia conțin o prezentare a părților artei retoricii (stiluri și teoria peripatetică).Pentru Cicero un bun orator trebuie să stâpânească atât arta retoricii cât și filozofia. Cicero s-a inspirat în lucrarea sa din alți oratori antici precum Isocrate, Lisias sau Demostene. Tratatul s-a păstrat în trei manuscrise medievale de secol IX descoperite în spațiul german cât și în alte trei manuscrise din secolul al XVI-lea, păstrate la Vatican. Marcus Tullius Cicero (106 - 43 a. Chr) a fost un filozof, om politic, jurist, orator și magistrat roman de la finele Republicii Romei. Provenea dintr-o familie de rang ecvestru din zona Latium. De numele său se leagă o operă imensă, fiind considerat părintele oratoriei antice, teoretizând arta retoricii dar și unul din cei mai importanți filofozi romani, în lucrările sale de filozofie încercând să adapteze modelele filozofiei grecești la spiritualitatea și mentalitatea romană. Printre cele mai importante lucrări de retorică se numără: De oratore libri tres (Trei cărți despre orator) și Partitiones oratoriae (Diviziunea părților artei elocinței). Printre lucrările sale de filozofie se enumeră: De republica (Despre stat), De legibus (Despre legi), De natura deorum (Despre natura zeilor), De divinatione (Despre divinație), De fato (Despre destin). Tot de la Cicero s-a mai păstrat o vastă corespondență (peste 800 de scrisori) scrisă între anii 68 și 43 î.Hr., care este în același timp un dosar intim al scriitorului și o adevărată frescă a vieții Romei din vremea sa.