„Lucrarea de față este mai puțin rezultatul unor confruntări de izvoare bibliografice, ci mai ales concluzia la care duce analiza materialului folcloric cercetat în urma unei recolte intensive în teren. Pentru aceasta ne-am folosit de peste 1500 de texte de teatru popular de la sărbătorile de iarnă (și în special de Anul Nou), aflate în arhiva [Seminarului de Folclor al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași] pe care noi am întemeiat-o și sporit-o începând cu anul 1949. Utilizarea unor materiale tipărite a fost deosebit de restrânsă, pentru simplul motiv că literatura noastră folcloristică nu cunoaște decât câteva. Pentru culegerea materialelor ne-am bazat atât pe ancheta indirectă, cât și pe cea directă, ultima fiind folosită curent în scopul verificării rezultatelor celei dintâi. Cele mai multe materiale au fost notate și numai o parte (aproximativ ⅓) au fost înregistrate pe bandă de magnetofon. Întotdeauna s-a apelat însă la chestionare speciale pe care le-au mânuit oameni care garantau măcar un minimum de înțelegere a fenomenului urmărit și a metodologiei recomandate. Sprijinul nostru au fost mai ales cadrele didactice din mediul urban și rural, studenții de la cursurile de zi și fără frecvență și, într-un procent neînsemnat – numai pentru semnalare –, elevii. În câteva cazuri am dispus de ajutorul și înțelegerea unor instituții culturale și de învățământ, către ai căror reprezentanți îndreptăm și acum mulțumirile noastre”. Vasile Adăscăliței, 1970.