Puține sunt compartimentele culturii noastre populare în care filonul tradițional să se manifeste cu vigoarea și prospețimea pe care le relevă domeniul ceramicii. Situat la cumpăna dintre meșteșug și artă încă din cele mai vechi timpuri, olăritul se bucură și astăzi de o largă prețuire. Cântecul tainic al roții olarului își poartă biruința prin vremuri, lăsându-se deslușit doar de cei "Sortiți să-nmoaie și să coacă lutul, Ca niște zmei întârziați și blânzi, Cu fețe prelungite în cimpoaie, Arhaici inși, își poartă pe sub plai Un vis fragil prin zilele greoaie". Este frântura de gând în care Lucian Blaga i-a încrustat, pentru eternitate, pe cei ce practică acest meșteșug "de la-nceputul cel dintâi".