„Primul Război Mondial a izbucnit în anul 1914. Prin amploarea evenimentului, durata sa, antrenarea în conflict a multor state și evoluțiile ulterioare, a fost numit Marele Război. Austro-Ungaria, Germania, Turcia, Bulgaria, cunoscute ca Puterile Centrale, au luptat împotriva statelor aliate, sau Antantei, a cărei denumire era dată după alianțele încheiate anterior izbucnirii războiului, fiind formată din Rusia, Franța, Marea Britanie, Italia, Japonia, Serbia, cărora li se vor alătura și alte armate, printre care cea a S. U .A. Izbucnirea războiului nu a reprezentat o surpriză, la început, fiind privit chiar cu entuziasm. Ca urmare a asasinării arhiducelui Franz Ferdinand în iunie 1914, la Sarajevo, de către un sârb bosniac, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei. Istoriografia, bogată, a precizat că Primul Război Mondial a fost declanșat din cauza onoarei lezate a Imperiului Austro-Ungar, al cărui moștenitor la tron fusese ucis din cauza politicii Serbiei. S-au menționat încercările de evitare a războiului, dar care nu au fost decisive. Situația era încordată, multe state doreau schimbare, pentru altele, o nouă ordine reprezenta dezordine. Interesele fiecăruia dintre statele participante erau diverse. România a preferat să rămână neutră la declanșarea conflictului, prudența primului ministru Ion I . C. Brătianu fiind o caracteristică a guvernării în perioada 1914- 1916, spre nemulțumirea unor cancelarii. Germania își pierduse încrederea în Brătianu, în anul 1915, când acesta ducea tratative cu Rusia, după intrarea Italiei în război, iar sir Winston Churchill vorbea de "excesul de prudență" al premierului român.”