Incunabulul Legenda aurea sanctorum de Jacobus de Voragine, tipărit la Veneția de Antonius de Strata și Marcus Catanellus, a fost finalizat la Kalendis Iuliis 1480, data fiind menționată explicit în colofon ca MCCCCLXXX cal. Iulii, adică 1 iulie 1480. Lucrarea reprezintă una dintre cele mai timpurii ediții tipărite ale faimoasei colecții hagiografice medievale și se înscrie în seria incunabulelor produse în marile centre tipografice venețiene ale secolului al XV lea. Exemplarul păstrat la Biblioteca Națională a României – Filiala Batthyaneum, cu cota SR Inc. VI 82, provine din colecția istorică de incunabule a bibliotecii și poartă ex-librisurile vechilor fonduri Batthyaneum și Fogarassy: „Ex incunabulis Bibliothecae Batthyanianae” și „Bibliothecae Fogarassyanae”.. Volumul cuprinde textul integral al Legenda aurea, tipărit în format mare, în două coloane, pe 184 de foi, cu literă gotică.
Legenda aurea este una dintre cele mai influente și mai răspândite opere religioase ale Evului Mediu, ajungând în primele decenii ale tiparului să fie publicată într-un număr de ediții care a depășit chiar și difuzarea Bibliei. Construită ca o amplă colecție de vieți ale sfinților, ordonată după calendarul liturgic, lucrarea urmărește ciclul anului bisericesc de la Advent la Advent și este împărțită în cinci mari secțiuni, de la începutul anului liturgic până la sărbătorile de după Rusalii. Fiecare capitol urmează o structură constantă, care include etimologia simbolică a numelui sfântului, narațiunea vieții sale, episoade exemplare, miracole și trimiteri la sursele tradiției. Textul a fost conceput ca instrument pentru predică și formare spirituală, motiv pentru care combină tradiția hagiografică, exemplul moral și elementul miraculos, fără intenția unei abordări critice. Popularitatea sa excepțională a determinat circulația în peste o mie de manuscrise și într-un număr impresionant de ediții incunabulare, atât în latină, cât și în limbile vernaculare. Prin caracterul său enciclopedic, prin bogăția narativă și prin rolul său în transmiterea tradițiilor despre sfinți, Legenda aurea a devenit un reper fundamental pentru cultura religioasă medievală, pentru iconografie și pentru predica ordinelor mendicante.
Jacobus de Voragine (c. 1230–1298), dominican, predicator, profesor și ulterior arhiepiscop de Genova, este cunoscut în primul rând ca autor și compilator al Legenda aurea, una dintre cele mai răspândite opere religioase ale Evului Mediu. Originar din Varazze sau Genova, a intrat în Ordinul Dominican în 1244 și a parcurs o carieră remarcabilă în cadrul ordinului, devenind prior la Como, Bologna și Asti, apoi provincial al Lombardiei. A participat la sinoadele de la Lucca și Ferrara, a predicat în numeroase orașe italiene și a fost consacrat arhiepiscop de Genova în 1292, fiind apreciat pentru eforturile sale de a restabili pacea într-un oraș marcat de conflicte civile. Opera sa este vastă și cuprinde, pe lângă Legenda aurea, colecții de predici reunite sub titlul Sermones, tratatul marian Mariale și Chronicon januense, o istorie a orașului Genova. Activitatea sa a avut un impact considerabil asupra predicii medievale și asupra culturii religioase europene, iar contribuția sa la transmiterea tradițiilor hagiografice a fost esențială. A fost beatificat în 1816.
Tipărirea ediției venețiene din 1480 a Legenda aurea a fost realizată de Antonius de Strata, originar din Cremona, și de Marcus Catanellus, doi tipografi activi la Veneția în ultimele decenii ale secolului al XV‑lea. Antonius de Strata a fost activ în special între anii 1481 și 1491 și s‑a remarcat prin publicarea unor lucrări teologice și clasice importante, precum Summa theologiae a lui Toma d’Aquino (1482) sau Arati Phaenomena (1488). Marcus Catanellus este cunoscut mai ales pentru colaborarea sa constantă cu Strata, împreună realizând mai multe incunabule notabile, între care se numără și ediția Legenda aurea datată 1 iulie 1480, una dintre cele mai timpurii ediții tipărite ale acestei opere. Activitatea lor se înscrie în dinamica intensă și creativă a tiparului venețian de la sfârșitul secolului al XV‑lea, când orașul devenise un centru major al producției de texte teologice, juridice și umaniste.
Exemplarul Batthyaneum, în format 2° (28,6 cm), este tipărit în două coloane, cu 58 de rânduri pe pagină, în literă gotică, având semnături și caiete dispuse conform formulei: a10, b–p8, q6, r6, n6, s8, t8, x6, y8, z6 = [184/185] f., iar filele sunt numerotate de mână cu cifre arabe. Legătura actuală, realizată în secolul al XIX‑lea, este din carton acoperit cu piele maro, cu un cotor înalt prevăzut cu șapte nervuri și cu o etichetă imprimată la cald care poartă mențiunea „Jacoba Voragine / Vitae Sanctorum / Venetiis / per A de Strata / et sociorum / 1480”. Tranșele sunt stropite cu roșu, iar forzatul este din hârtie marmorată. Starea de conservare indică uzura specifică unui volum vechi: pielea este roasă la colțurile coperților, zgâriată și ruptă la cotor, iar hârtia prezintă îmbrunire, ondulații și pete de foxing. Proveniența este clar atestată prin ex-librisurile „Ex incunabulis Bibliothecae Batthyanianae” și „Bibliothecae Fogarassyanae”, care marchează integrarea volumului în fondurile istorice ale bibliotecii.
Importanța volumului este dublă: pe de o parte, are o valoare bibliologică de prim rang, datorită vechimii sale și a apartenenței la tradiția tipografică venețiană, una dintre cele mai prestigioase ale epocii; pe de altă parte, are o relevanță culturală profundă, deoarece Legenda aurea a modelat timp de secole predica, iconografia și imaginarul creștin european. Exemplarul Batthyaneum, complet, bine conservat și cu proveniență istorică documentată, constituie o piesă de referință atât pentru studiul hagiografiei și al tiparului venețian, cât și pentru cercetarea colecțiilor istorice românești și a patrimoniului bibliologic național.
(Bibliografie: Jacobus de Vorangine în Britannica, sursă web: https://www.britannica.com/biography/Jacobus-de-Voragine; “Golden Legend.” în Wikipedia, sursă web: https://en.wikipedia.org/wiki; Robertina Stoica, Elena-Maria Schatz, Catalogul colectiv al incunabulelor din România, cIMEC-Institutul de Memorie Culturală, București, 2007, p. 177, sursă web: https://biblioteca-digitala.ro/?pub=1129-catalogul-colectiv-al-incunabulelor-din-romania)
