„Ab urbe condita” sau „De la întemeierea Romei” este o istorie monumentală a Romei antice scrisă în latină de istoricul roman Titus Livius. A fost redactată între anii 27 și 9 a. Chr și cuprindea 142 de cărți care trata istoria Romei de la sosirea lui Aeneas în spațiul italic, întemeierea Romei de către Romulus, regii Romei, Republica Romană și se termina cu domnia împăratului Augustus, ultimul eveniment relatat fiind moartea lui Drusus cel Bătrân. În prezent s-au mai păstrat doar 35 de cărți fiiind una din cele mai importante surse pentru studierea regilor Romei, a războaielor samnite dar și pentru studierea războaielor dintre Roma republicană și imperiile cartaginez, respectiv macedonean. Traducerea de față a fost realizată de Paul Popescu Găleșanu fiind organizată pe două volume. Primul volum cuprinde cărțile I-X și fragmentele care s-au mai păstrat din cărțile XI-XX , respectiv perioada mitică până în anul 287 a.Chr. Volumul al II-lea cuprinde cărțile XXI-XXX, XXXIII, XXXIV, XXXVII, XXXVIII, XXXIX și CXX, respectiv perioadele 219-166 a. Chr. Cuprinde doar traducerea în limba română, nu și textul original.