„Rezultantă a unui program de cooperare transfrontalieră România-Serbia, lucrarea completează în mod fericit o problematică ce a mai fost tratată în scrisul etnologic bănățean și de mare interes pe plan european, prin prisma a ceea ce astăzi se înscrie sub sintagma ,,arheologie industrială”. Numai că în cazul de față perspectiva este difertă în tratarea materialulu faptic sesizat in situ. Dacă o altă lucrare consacrată morii industriilor populare din Caraș-Severin încerca să pună în evidență dinamica acestui fenomen în lumea satului bănățean în imediata contemporaneitate, prezentul volum se înscrie sub zodia a ceea ce s-a numit nu demult etnologie de salvare, recuperind și fixând pentru posteritate un corpus de date asupra unei categorii monumentale situată sub riscul de a deveni o realitate revolută în spațiul cultural menționat. O asemenea aserțiune nu este deloc gratuită dacă se ține cont că un mare număr de mori cu roată orizontală au dispărut atât în perioada comunistă a colectivizării și, după o relativă stagnare în anii 70-80 ai secolului trecut, fenomenul din păcate înregistrează o escaladare alarmantă, în anii 90 numărul monumentelor de profil înjumătățindu-se față de deceniul anterior. Materialul de teren este structurat din perspectivă monografică, monumentele fiind prezentate pe localități, cu o bogată și aplicată iconografie (planșe, releveee, documentație foto). Fiind vorba de o lucrare datorată în primul rând unui istoric, datele privind istoria morii cu roată orizontală din Banat sunt bogate și expuse cu o deosebită acribie, așa încât specilaliștii, și nu numai, își pot face o idee pertinentă asupra respectivului fenomen etno-cultural al satului bănățean, care din acest punct de vedere se prezintă ca un izolat pe plan național, în ciuda dispariției multor unități monumentale, Banatul fiind și acum depozitarul unui (încă) mare număr de monumente hidrotehnice.”