Lucrarea de față este o sinteză istorică dedicată culturii române de la finele Evului Mediu și începutul epocii moderne. Este structurată pe trei capitole. „În primul capitol prezintă critic diverse curente din istoriografia culturii române și subliniază necesitatea aprofundării cercetărilor prin stabilirea conexiunilor dintre viața socială și viața intelectuală, în scopul restituirii momentelor majore din viața culturală a secolelor XVIII-XIX. În cel de-al doilea capitol sunt analizate, prin premisele metodologice stabilite în primul capitol, trei faze de densitate intelectuală ale culturii române din secolele XVIII-XIX: de afirmare a umanismului, de formare a ideologiei luminilor și epoca risorgimento-ului predominată de romantism. În ultimul capitol, după ce schițează jocul permanențelor și al modelelor, autorul evidențiază prin pertinente analize ideea că permanențele spiritului de sinteză umanist, amplificat de ideologia luminilor, au dominat asimilările influențelor străine, orientale și occidentale, imprimând culturii române nota ei distinctivă, originală, în contextul culturii asupra cărora și-au pus amprentele antichitatea greco-latină și civilizația bizantină, și deci și în contextul culturii europene.”