„Pare curios faptul că istoricii, abordând problemele capuchehăilor atât în studii generale, cât și în cele speciale, se referă exclusiv la Moldova și Transilvania. Explicația, în afară de probleme de ordin subiectiv, ar consta în împrejurarea că aceste teme, legându-se în mod direct de problema stabilirii și a caracterului suzeranității otomane, de evoluția dominației otomane, sunt ceva mai clare și au o desfășurare oarecum clasică în comparație cu Țara Românească. Surse documentare, relativ mai bogate, îndeosebi de caracter intern, au contribuit la această alegere prioritară și au constituit motive care au determinat abordarea aspectului moldovean al problemei. Aceleași argumente, la care se adaugă o infinit mai bună documentare, au stat și la baza abordării problemei capuchehăilor transilvane. Însă, așa cum vom arăta, izvoarele sunt în ansamblu destul de sărace și inegale pentru ca un cercetător să se poată limita în exclusivitate la surse privind numai Moldova sau numai Țara Românească, chiar dacă și-a propus o tratare parțială. La această concluzie au trebuit în mod necesar să ajungă și cercetările anterioare. Cercetarea capuchehăilor muntene ridică probleme cel puțin la fel de interesante și importante pentru cunoașterea chestiunii în ansamblu.”