„Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea” este una din lucrările fundamentale ale lui Dimitrie Cantemir. A fost scrisă în română și tipărită la Iași în 1698. Este prima lucrare românească de gândire religioasă. Subiectul cărții îl constituie lupta dintre trup și suflet, între materie și spirit prin care biserica înțelege lupta între păcat și trăirea mistică, pornește de la epistola lui Pavel către galateeni (trupul se luptă necontenit cu spiritul). Lucrarea este împărțită în trei părți. Prima parte este un dialog între lume și înțelept, în care înțeleptul învinuiește, iar lumea se laudă și se apără. Partea a doua, în care se părăsește forma dialogului, este o culegere de citate, cele mai multe din Vechiul și Noul Testament, urmărind să dovedească pe puncte, învinuirile aduse lumii de înțelept în partea întâi. Partea a treia este intitulată: Pentru a preafericitei între lume și între înțelept sau între trup și suflet pace și pentru vremelnica și vecinica pace, legământ și așezare, așijderea pentru a trecătoarei și viitoarei lumi bună chiverniseală. În partea a treia a Divanului...autorul conchide la o împăcare între înțelept și lume. Pentru Dimitrie Cantemir, un om de credință creștină nu trebuie să se retragă din lume, ci pe baza unor criterii morale, poate trăi în lume, trebuie chiar să lupte cu primejdiile morale, să înfrunte și să stăpânească patimile lumii.”