„A cuprinde într-o sinteză elementele de continuitate, dar mai ales cele de unitate, de la Dunărea de Jos și din nordul Mării Negre, în perioada romană și romano-bizantină, ni se părea, în urmă cu peste cincisprezece ani, când am început cercetările în acest domeniu într-un program doctoral, un demers greu de realizat, aproape imposibil. Pentru că a pune cap la cap problematica istorică a celor două regiuni, într-o perioadă istorică delicată, este, până la urmă, o chestiune de îndrăzneală. Aceasta, deoarece spațiul este unul vast, procesele istorice petrecute aici sunt de o complexitate deosebită, dificil de analizat în toată profunzimea lor într-o lucrare, cum ne-am propus de față, ci doar numai de semnalat. Trebuie să adăugăm faptul că istoriografiile naționale din fosta Iugoslavie, mai târziu Serbia, din Uniunea Sovietică și mai apoi Rusia și Ucraina, din Bulgaria și România, s-au situat, de multe ori, pe poziții diferite în abordarea acelorași fenomene și procese istorice. Nu trebuie neglijate nici dificultățile inerente de ordin lingvistic. Ca să nu mai vorbim de bibliografia vastă și greu de procurat, despre faptul că « liberalizarea » științei, inclusiv a celei istorice, închide, uneori, drumul către informare și cunoaștere.”