„În deceniile 4-5 ale secolului al XVIII-lea procesele de criză semnalate în vol. I au îmbrăcat forme mai grave și actuale, în multiple sectoare ale vieții sociale. Faptul este izbitor în ceea ce privește fuga țăranilor și despopularea (stricarea) țării, ca urmare a tendinței feudalilor de a transforma vecinia (rumînia) în robie. Acest proces se îmbina cu povara crescîndă a impozitelor și nesfârșitelor sarcini către vistierie, deoarece domnia se cumpăra de la Poartă tot mai scump pe un termen tot mai scurt, chiar de câteva luni.”
