Studiul de caz privind Oradea introduce în circuitul istoriografie informații noi, identificate în dosare aflate în primă consultare, precum și povestite de către martorii timpului. De aici aflăm care a fost circuitul instituțional-birocratic al sistematizării, fiind pentru prima dată când a fost recreată schema de acte care se realiza și care circula pentru redesenarea unor cartiere. Totodată, din Decretele de sistematizare și actele anexe scoatem la iveală datele referitoare la calitatea fondului construit vechi, la noile construcții ridicate și costurile aferente. O altă noutate constă în aproximarea (în limita existenței informațiilor în arhive) numărului celor afectați de demolările din anii '70-'80, respectiv a totalului aproximativ al caselor expropriate atunci. Prin verificările de pe teren, în lipsa unor date concludente din arhive, s-a putut oferi răspuns întrebării „câte apartamente au fost construite de către stat în Oradea" în perioada 1956-1989. Date privind proiectele de sistematizare nerealizate, respectiv despre activitatea de pe șantiere și din birourile de proiectare completează componenta inedită a lucrării.