Noul Atlas lingvistic român pe regiuni reprezintă o completare a Atlasului lingvistic român și o aprofundare a datelor consemnate în această lucrare. El va fi alcătuit din opt atlase regionale, dintre care șapte vor reprezenta graiurile dacoromâne, pe provincii istorice (Oltenia, Muntenia șiDobrogea, Moldova și Bucovina, Transilvania , Crișana, Maramureșul și Banatul), iar al optulea va înfățișa dialectele românești din sudul Dunării. Concepția atlaselor regionale se deosebește, în anumite privințe, de concepția atlaselor generale, care cuprind teritorii mult mai întinse. Spre deosebire de atlasele naționale, atlasele regionale presupun, în primul rînd, o rețea mai deasă de puncte anchetate. Pentru a avea o imagine mai exactă a structurii graiurilor și dialectelor românești, s-a avut în vedere principiul conform căruia e de preferat un număr mai redus de întrebări, dar care să permită culegerea de fapte dintr-o rețea mai deasă de localități. Atlasele lingvistice regionale românești vor avea un caracter unitar. Unitatea lor va fi asigurată printr-un fond de întrebări comune, care vor fi puse în toate localitățile anchetate. Existența acestui fond de întrebări (comune tuturor atlaselor regionale și vechiului atlas), ca și încorporarea, în rețeaua punctelor de cercetat pentru NALR, a localităților anchetate pentru ALR vor permite culegerea de fapte comparabile, din punct de vedere sincronic și diacronic.