Epoca medievală nu poate fi înțeleasă în întregime fără descifrarea lumii orașului, cu tot ceea ce reprezintă aceasta, cu o societate de oameni liberi, pentru care negoțul, vânzarea sau cumpărarea de diverse mărfuri, dar și producerea de obiecte de uz comun sau de lux reprezentau un mod de viață. Fără înțelegerea complexelor relații din interiorul comunității urbane sau dintre orășeni și reprezentanții puterii centrale, fără deslușirea acestei aglomerații de grupuri de diverse origini și cu variate obiceiuri nu vom putea înțelege pe deplin civilizația medievală din spațiul românesc. Avem deci suficiente motive pentru a investiga orașele, pornind aproape de la începuturi, până la un moment de relativă transformare, reprezentat de a doua jumătate a secolului al XVII-lea și secolul al XVIII-lea, moment când presiunea modernității și a modernizării începe să se manifeste tot mai acut (cu toate că abia în secolul al XIX-lea orașul din spațiul românesc face pași hotărâtori în acest sens).