Moneasa parcurge istoria unei comunități cu populație mixtă, de etnie și confesiune diferită. Apele termale, aerul puternic ionizat, modernizările de la sfârșitul veacului al XIX-iea, continuate în contemporaneitate, fluxul continuu de populații, dar și forfota din stațiune i-au conferit un statut aparte, de-a lungul vremii. Marea majoritate a localnicilor era de o condiție materială modestă, opulența rămânând apanajul nobilimii, cu vile construite, spre sfârșitul veacului al XIX-lea și începutul următorului, în perimetrul Stațiunii Balneo-Climaterice Moneasa. Întâlnim, totodată, așa numitele „cartiere", trasate în mentalul colectiv de fiecare comunitate. Pe cea ortodoxă o regăsim la intrarea în sat, pe cea romano-catolică la mijloc, aproape de principalele instituții administrative, iar în „Smelț/Jmeț" au fost grupați mare parte din coloniști. Volumul se înscrie într-un curent monografic, născut din dorința salvgardării patrimoniului fiecărei comunități. Întrucât în vremea din urmă s-a constatat o pierdere, treptată, a identității unora, cercetarea interdisciplinară contribuie la recuperarea istoriei și memoriei acestora, care în alte condiții s-ar pierde. Conviețuirea îndelungată dintre români, maghiari, germani, slovaci, evrei a creat o comunitate multietnică și multiconfesională, regăsită în ceea ce autoarea numește „spirit monesean", caracterizat prin bilingvism, căsătorii mixte, toleranță. Structurată în zece capitole, susținute de anexe și un bogat material imagistic, volumul concentrează o informație vastă, sprijinită pe o bibliografie solidă. Informațiile edite, cele arhivistice, dar și anchetele de teren, apelul la colecțiile particulare, semnalează o cercetare complexă, cu tentă exhaustivă.