„Cursul începe prin prezentarea succintă a procesului literar rus de la sfârșitul secolului al XVII-iea, cuprinde întreg secolul al XVIII-lea, incluzându-l în lucrare și pe celebrul I. A. Krâlov, ce se impune ca journalist în același secol, dar care își dovedește adevărata valoare ca fabulist, în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Am procedat la o asemenea încălcare a granițelor temporale convenționale din cauza caracterului specific al fenomenului literar, ale cărui limite nu se pot suprapune perfect peste segmentul temporal respectiv din evoluția societății. De asemenea, desi considerăm că literatura nouă, modernă, începe în secolul al XVIII-lea, nu putem să nu evidențiem conturarea genurilor și speciilor literare încă mai devreme, precum și apariția unor oameni de litere adevărați, care se ocupă exclusiv cu literatura și cu transpunerea în viață (la început mai mult sub semnul imitației, dar, cu timpul, și sub cel al originalității) a principalelor ei manifestări (cum este cazul lui Simeon Poloțki). La fel se prezintă situația și la sfârșit de secol. Nu-l putem lăsa pe Krâlov în afara secolului în care și-a făcut debutul, cu atât mai mult cu cât orientarea satirică era deja puternic conturată în această perioadă, astfel că, trecând prin fazele jurnalistului satiric, a autorului de comedii, a pamfletarului, era firesc să abordeze cu succes, după îndelungi exerciții și variații pe aceeași temă, și genul fabulei, cel care i-a adus celebritatea. În afară de succinte capitole de sinteză (barocul, clasicismul, sentimentalismul) sunt prezentate mai multe profiluri de scriitori, considerați a fi cei mai reprezentativi pentru epoca în discuție.” - Autoarea