Studiu monografic ce explorează concepțiile despre moarte în cultura veche românească. Studiul utilizează ca surse documentare picturi din biserici vechi românești, reprezentări ale morții în iconografia din secolele XVII-XIX, dar și surse folclorice și literare. Lucrarea cuprinde cinci capitole, o listă bibliografică și anexe constând într-un catalog în care se evidențiază județul, biserica, anul ctitoririi, anul pictării, fațada și nr de registru al scenei iconografice în care este reprezenttă Moartea. Primul capitol prezintă scurte considerații privind problematica morții în istoriografia românească și occidentală. Capitolul al doilea analizează motivele iconografice în care este reprezentată Moartea, ca personaj iconofil. Capitolul al III-lea prezintă rezultatele unei cercetări de teren din județele Argeș, Vâlcea, Olt, Dolj, Gorj, Mehedinți, Prahova, Buzău, Dâmbovița și Teleorman) în perioada mai 2000 - septembrie 2002. Capitolul al patrulea analizează retorica funerară în literatura română medievală. Capitolul al cincilea analizează obiceriuri legate de riturile morții în textele cronicarilor moldoveni și munteni.