Vieți paralele este o colecție remarcabilă de biografii ale unor personalități marcante din lumea greco-romană, structurată în perechi care compară viețile unui grec și ale unui roman. Prin această abordare, Plutarh reușește să evidențieze atât similitudinile, cât și contrastele dintre caracterele și destinul acestor figuri istorice, oferind nu doar o relatare istorică, ci și o analiză filosofică și morală.
Vieți Paralele (Bioi parallëloi - Βίοι Παράλληλοι, în titlu original) cuprinde biografii precum cele ale lui Alexandru cel Mare și Iulius Caesar, Temistocle și Camillus, ori Demostene și Cicero, explorând virtuțile și viciile lor, precum și impactul pe care l-au avut asupra istoriei. În timp ce biografiile reflectă un interes deosebit pentru etica vieții acestor personalități, ele constituie și surse fundamentale pentru cercetarea istorică. Plutarh însuși afirma că scopul său nu era să scrie o simplă istorie, ci să observe destinul și caracterul acestor oameni, oferind cititorilor lecții morale și exemple de comportament.
Opera Vieți paralele s-a păstrat aproape în întregime, deși câteva perechi de biografii, precum cele ale lui Epaminonda și Scipio Africanus, au fost pierdute. Aceasta rămâne însă un punct culminant al biografiei antice, fiind recunoscută pentru valoarea sa culturală, literară și istorică. Volumul al IX-lea al lucrării de față prezintă în paralele biografiile lui Alexandru cel Mare și Caesar.
Plutarh a fost un scriitor și filozof moralist grec. S-a născut la Chaeronea în anul 45 p. Chr, unde și moare în anul 125 p. Chr. A scris numeroase scrieri biografice și filozofice care arată educația și studiile sale extinse, iar un număr neobișnuit de mare dintre ele au supraviețuit până în zilele noastre. În istoria literară greacă, Plutarh este considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai aticismului și celei de-a doua sofisme. Cea mai cunoscută lucrare a sa, biografiile paralele, compară biografiile unui grec și al unui roman. Plutarh este uneori numărat printre istorici, dar deși biografiile sale conțin adesea materiale istorice foarte valoroase, el nu era în mod expres interesat să cerceteze trecutul de dragul său, ci mai degrabă să studieze caracterul și să dea un exemplu moral. El a descris personaje istorice cunoscute în care a văzut modele de personaje – uneori de un tip înspăimântător. Prin comparații, Plutarh a încercat să evidențieze ceea ce era comun și general valabil și să arate cititorului statutul egal al realizărilor istorice ale grecilor și romanilor. Biografiile paralele ale lui Plutarh reprezintă un punct culminant al biografiei antice. Ca filozof, a aderat la tradiția platonismului . Ediția de față reprezintă una din primele traduceri în limba română ale acestei lucrări antice realizată de Nicolae I. Barbu (1908-1993), un filolog cu contribuții semnificative în domeniul filologiei, în special în studiul limbii și literaturii clasice. A tradus numeroase opere antice facilitând accesul operelor grecești și latinești pentru cititorii români. Această ediție cuprinde doar textul tradus în limba română cu note și observații, precum și studii introductive care să prezintă contextul istoric sau informații biografice relevante despre opera și activitatea lui Plutarh precum și a personajelor pe care acesta le documentează în lucrarea sa.
