Lucrarea „Cuvente den bătrâni” de Bogdan Petriceicu Hasdeu este o operă monumentală, structurată pe trei volume și un supliment, publicate între 1878 și 1881. Aceasta explorează profund limba română, literatura populară și istoria lingvistică a românilor, analizând texte vechi, inscripții și documente istorice. În această lucrare, Hasdeu îmbină cercetarea paleografică cu filologia comparativă, contribuind semnificativ la studiul limbii și culturii române.
Volumul I: „Limba română vorbită între 1550–1600” analizează paleografic și lingvistic textele românești din perioada respectivă, incluzând fragmente biblice, acte publice și Cronica lui Mihail Moxa (1620). Este însoțit de observații filologice realizate de Hugo Schuchardt.
Suplimentul la volumul I: Publicat în Leipzig, conține observațiile lui Schuchardt, raportul lui George Bariț către Academia Română și recenzii și comentarii despre lucrare.
Volumul II: „Cărțile poporane ale românilor în secolul XVI” tratează literatura populară nescrisă și cărțile populare ale românilor. Studiul include texte religioase și bogomilice, precum „Legenda Sfintei Vineri” și „Apocalipsul apostolului Pavel”, evidențiind influențele interne și externe asupra literaturii române.
Volumul III: „Istoria limbii române” discută principiile lingvistice, evoluția limbii române și abordarea filologică comparativă. Este o sinteză a observațiilor și concluziilor lui Hasdeu pentru studiul istoriei lingvistice românești.
Această lucrare reprezintă o resursă fundamentală pentru cercetarea istorică, lingvistică și literară românească, oferind o perspectivă amplă asupra originilor și dezvoltării limbii române.