Revista „Bugeacul literar, cultural și național” este o publicație interbelică fondată în 1935 la Bolgrad, o regiune istorică a României. Începând cu 1940, aceasta se mută la București, continuând să promoveze literatura și cultura națională. Directorul revistei, Dragomir Petrescu, a fost un intelectual activ, publicist și colaborator în diverse publicații prestigioase, printre care „Revista Generală a Învățământului”, „Universul Literar” și „Dimineața”. Cu o carieră marcată de activitate literară și educativă, dar și de implicarea sa ca ofițer în Primul Război Mondial, Petrescu a fost un lider cultural care a susținut dezvoltarea unei identități intelectuale românești în regiunea Bugeacului.
Numărul VII din 1941, tipărit la Tipografia Carpați din București, reflectă evoluția revistei, care trecuse de la formatul inițial de 16 pagini la 32 de pagini per ediție. Acest număr include contribuții variate, de la articole istorice și literare la versuri și eseuri. Printre subiectele abordate se numără istoria regiunii Bugeac, poezii patriotice și religioase, reflecții despre cultura națională și literatura universală. Revista se distinge prin colaborarea cu numeroși autori, precum Artur Gorovei, Aurel George Stino, Pan Halippa, Gala Galaction, care au contribuit la diversitatea intelectuală a publicației.
Importanța revistei „Bugeacul” este semnificativă pentru cultura și literatura română interbelică, oferind o platformă pentru promovarea scriitorilor și gânditorilor din Bugeac și din România. Autorii care au colaborat la publicație provin din diverse domenii ale literaturii, istoriei și jurnalismului, contribuind la păstrarea identității culturale și la consolidarea unei comunități intelectuale. Prin articolele și studiile sale, revista a fost un instrument de educație, informare și promovare a valorilor românești într-un context istoric marcat de schimbări și provocări geopolitice.
