Cartea De facerea și folosul icoanei țărănești, editată în 1991 sub egida Muzeului Țăranului Român din București, oferă o perspectivă detaliată asupra icoanei țărănești, atât din punct de vedere artistic, cât și teologic. Lucrarea conține reproduceri ale izvoadelor de la Nicula, alături de contribuții grafice ale pictorului Marcel Lupșe, vignete semnate de Naum Popescu și grafia realizată de Horia Bernea.
Cartea este organizată în mai multe capitole care explorează icoana atât din perspectivă teologică, cât și practică. Se începe cu analiza icoanei nefăcute de mână omenească, adică icoanele considerate de origine divină, precum cele atribuite Sfântului Apostol și Evanghelist Luca. De asemenea, sunt prezentate icoane miraculoase, precum icoana Maicii Domnului și povestea mănăstirii Dintr-un lemn, accentuând dimensiunea spirituală a acestor imagini sacre. Un alt aspect important al lucrării este rânduiala sfințirii icoanelor, unde sunt descrise ritualurile și rugăciunile specifice pentru binecuvântarea acestora. Se subliniază necesitatea purității spirituale în procesul de realizare a unei icoane, pictorii ținând post și rugându-se înainte de a începe lucrarea. Cartea analizează icoanele făcătoare de minuni din diverse zone ale României, precum: Icoana Sfintei Ana de la Bistrița; Icoana Maicii Domnului Odighitria din Trifești; Icoana Maicii Domnului de la Horaița, care a supraviețuit unui incendiu în 193; Icoanele din Schitul Rarău, Mănăstirea Hodoș-Bodrog și Mănăstirea Nicula De asemenea, sunt prezentate icoane ale familiei Cocea, povestite în relatări populare, demonstrând cât de profund erau integrate icoanele în viața rurală, fiind văzute ca protectoare ale caselor și ale credincioșilor. Un capitol important este dedicat materiei și meșteșugului în facerea icoanelor, explicând tehnicile tradiționale de iconografie și gravură în lemn. Sunt descriși meșteri iconari, în special cei din Țara Făgărașului și Țara Oltului, care au dus mai departe această tradiție. Cartea explorează și investirea iconarului, subliniind importanța formării spirituale înainte de realizarea unei icoane, ceea ce întărește ideea că icoana nu este doar un obiect de artă, ci și un mijloc de manifestare a credinței. Un capitol este dedicat cinstirii icoanelor și sinodului ecumenic de la Niceea (787), care a stabilit dogmatic venerarea acestora. Se fac referiri la Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Vasile cel Mare și Teodor Studitul, ale căror scrieri au influențat teologia icoanei. De asemenea, cartea include reflecții ale Părintelui Dumitru Stăniloae, unul dintre cei mai importanți teologi români.
