Volumul Damnatio memoriae în arhitectura romană târzie de la Dunărea de Jos, semnat de Doina Benea și Ioana Hica și publicat de Editura Excelsior Art din Timișoara în 2004, abordează o temă inedită și puțin explorată în istoriografia românească: manifestările de iconoclasm creștin și politicile de desacralizare aplicate monumentelor păgâne în secolul IV, în contextul transformărilor religioase și ideologice ale Imperiului Roman cu capitala la Constantinopol. Lucrarea își propune să analizeze fenomenul damnatio memoriae în arhitectura religioasă, militară, civilă și funerară din provinciile sud-dunărene și din fosta provincie Dacia, evidențiind impactul legislației imperiale creștine asupra spațiului public și simbolic roman.
Structura volumului este clară și bine organizată în cinci capitole principale, precedate de un cuvânt introductiv și urmate de o bibliografie și un rezumat în limba germană. Prima parte oferă un cadru istoric general al Imperiului Roman în secolele III–IV, cu accent pe politica religioasă a Tetrarhiei și reformele lui Constantin cel Mare. Capitolul al doilea analizează măsurile anti-păgâne și desacralizările de temple, cu studii de caz din Moesia și Dacia. Urmează o amplă discuție despre reutilizarea monumentelor antice în scopuri militare, civile și funerare, inclusiv exemple arheologice de la Tibiscum, Praetorium și Napoca. Contribuția Ioanei Hica se concentrează pe necropola de la Napoca, singura cunoscută din Dacia romană unde monumentele păgâne au fost refolosite în context funerar creștin. În încheiere, Doina Benea sintetizează concluziile și relevă importanța acestor fenomene pentru înțelegerea tranziției religioase și culturale din epoca romană târzie.
Importanța lucrării constă în deschiderea unui nou câmp de cercetare privind iconoclasmul creștin și transformările spațiului public roman în secolul IV, într-un moment de redefinire a identității imperiale. Prin abordarea interdisciplinară, bazată pe surse literare, epigrafice și arheologice, volumul oferă o contribuție valoroasă la studiul istoriei religioase și al arhitecturii romane târzii, fiind un reper pentru cercetătorii interesați de fenomenul damnatio memoriae și de evoluția spirituală a provinciilor dunărene în Antichitatea târzie.
