Micul Atlas Lingvistic Român este o lucrare de cartografiere lexicală și dialectală, care transpune vizual diversitatea și evoluția graiurilor românești. Prin hărți colorate, elaborate pe baza anchetelor de teren, atlasul oferă o imagine sintetică și comparativă a răspunsurilor lingvistice din diferite regiuni, ilustrând fenomene fonetice, morfologice și semantice. Tema centrală este documentarea unității și variației limbii române în spațiul său etnic, cu accent pe conservatorismul și dinamica graiurilor locale.
Inițiativa realizării unui atlas lingvistic românesc aparține lui Sextil Pușcariu, care în 1919 a fondat Muzeul Limbii Române la Cluj. Proiectul a fost gândit în două serii: ALR I și ALR II, cu anchetatori precum Sever Pop, Emil Petrovici și, ulterior, Al. Graur. După întreruperea cauzată de al Doilea Război Mondial, lucrările au fost reluate în 1956 la Institutul de Lingvistică din Cluj, sub denumirea Atlasul Lingvistic Român. Serie nouă (ALR II s.n.). Între 1956 și 1981 au fost publicate șapte volume ALR II și patru volume complementare cu hărți colorate – Micul Atlas Lingvistic Român. Seria nouă.
Primul volum ALRM s.n. conține 208 hărți colorate, dintre care 109 sunt redactate pe baza materialului cartografiat din ALR I, iar restul din material necartografiat. Hărțile sunt grupate tematic (agricultură, creșterea vitelor, păstorit, albinărit, meserii etc.) și reflectă fenomene precum palatalizări, variații fonetice, forme dialectale și semantice. În unele cazuri, o singură întrebare a generat mai multe hărți, iar unele hărți includ mai multe fenomene lingvistice. Volumul oferă și indicații despre corespondența cu hărțile mari din ALR II. Seria cuprinde patru volume ALRM s.n., publicate între 1956 și 1981, în paralel cu volumele ALR II.
ALRM s.n. este un instrument esențial pentru cercetarea dialectologiei românești, oferind o bază vizuală pentru studiul variației și stabilității limbii. Prin densitatea punctelor anchetate și bogăția chestionarului (peste 4800 de întrebări în unele cazuri), lucrarea permite analize comparative, sincrone și diacronice, fiind deopotrivă un document al patrimoniului lingvistic și un model metodologic pentru atlasele lingvistice. Este valoros pentru lingviști, etnografi, muzeografi și educatori interesați de geografia limbii și de identitatea culturală a comunităților românești.
