Volumul „Une exposition ethnographique: du plaisir esthétique, une leçon politique” este o carte-obiect ce cuprinde un text redactat de antropologul Gérard Althabe, cu desene realizate de Horia Bernea și editată de Irina Nicolau, apărută sub egida Muzeului Național al Țăranului Român, la București, în anul 1993. Lucrarea documentează și analizează expoziția La Croix, inaugurată pe 19 aprilie 1993 la Muzeul Țăranului Român (Palatul de la Șosea). Concepută de un grup coordonat de Horia Bernea, expoziția reunește obiecte din societatea rurală tradițională – textile, obiecte de cult ortodox și piese domestice – toate având în comun prezența semnului crucii. Volumul propune o reflecție profundă asupra modului în care muzeologia poate deveni un act artistic și politic, într-un moment de redefinire identitară postcomunistă.
Cartea este construită ca o analiză stratificată a expoziției, articulată în jurul a trei direcții principale. Prima este transmutarea obiectelor: piesele etnografice sunt eliberate de contextul lor originar și reconfigurate în compoziții estetice, devenind parte dintr-o „operă de artă” colectivă. Astfel, expoziția nu mai funcționează ca o simplă vitrină documentară, ci se transformă într-un spațiu de contemplare și revelație.
A doua direcție este cea a unei călătorii inițiatice. Horia Bernea transformă muzeologia într-un instrument artistic, iar expoziția devine un traseu spiritual. Obiectele expuse nu sunt doar martori ai unei lumi dispărute, ci catalizatori ai unei experiențe estetice și simbolice. În acest sens, autorul propune o comparație cu Jacques Hainard, care inversează demersul: transformă arta în muzeologie. A treia direcție este legată de contextul istoric și politic. Expoziția este interpretată ca o reacție la vidul simbolic lăsat de regimul comunist, care a instrumentalizat cultura populară în scopuri de legitimare. Gérard Althabe analizează eșecul proiectului totalitar și propune o nouă direcție muzeologică: o etnografie a prezentului, capabilă să reflecte contradicțiile modernizării și să recupereze continuități sociale în spațiile urbane și rurale.
Această carte reprezintă un moment de cotitură în gândirea muzeologică românească post-1989. Prin analiza sa profundă, Gérard Althabe oferă nu doar o lectură estetică a unei expoziții, ci și o lecție politică despre memorie, identitate și reconstrucție simbolică. Lucrarea este esențială pentru înțelegerea modului în care muzeele pot deveni spații de reflecție critică, de recuperare culturală și de dialog între trecut și prezent. Este un reper pentru cercetători, curatori, antropologi și toți cei interesați de rolul muzeului în societate.