Cartea analizează sintaxa textelor românești originale din secolul al XVI-lea, considerate esențiale pentru înțelegerea evoluției limbii române, spre deosebire de textele traduse care preiau structuri din alte limbi. Lucrarea evidențiază particularitățile sintactice ale limbii române din acea perioadă și contribuie la înțelegerea etapelor de formare a limbii literare, bazându-se pe documente istorice originale. Studiul este continuat în volumul din 2007, care extinde analiza asupra sintaxei frazei, completând astfel cercetarea asupra sistemului sintactic al limbii române din secolul al XVI-lea. Autorul analizează modul de organizare a propozițiilor în frază, tipurile de subordonare și coordonare, precum și influențele lingvistice externe, mai ales slavone și maghiare.