„Visul lui Scipio” este a șasea carte din lucrarea „De re publica”, scrisă de Cicero, în care descrie viziunea generalului roman Scipio Aemilianus. Momentul este plasat cu doi ani înainte de distrugerea Cartaginei, în anul 146 a. Chr. Visul lui Scipio ocupă un loc aparte în opera lui Cicero prin dimensiunea sa mistică și poetică. Lucrara s-a păstrat într-un comentariu al lui Macrobius, scriitor păgân latin din secolul al V-lea p. Chr. Ediția de față, a lui Victor Cucheval a fost publicată în 1914. Textul este redat în limba latină, cu observații și note în limba franceză. Marcus Tullius Cicero (106 - 43 a. Chr) a fost un filozof, om politic, jurist, orator și magistrat roman de la finele Republicii Romei. Provenea dintr-o familie de rang ecvestru din zona Latium. De numele său se leagă o operă imensă, fiind considerat părintele oratoriei antice, teoretizând arta retoricii dar și unul din cei mai importanți filofozi romani, în lucrările sale de filozofie încercând să adapteze modelele filozofiei grecești la spiritualitatea și mentalitatea romană. Printre cele mai importante lucrări de retorică se numără: De oratore libri tres (Trei cărți despre orator) și Partitiones oratoriae (Diviziunea părților artei elocinței). Printre lucrările sale de filozofie se enumeră: De republica (Despre stat), De legibus (Despre legi), De natura deorum (Despre natura zeilor), De divinatione (Despre divinație), De fato (Despre destin). Tot de la Cicero s-a mai păstrat o vastă corespondență (peste 800 de scrisori) scrisă între anii 68 și 43 î.Hr., care este în același timp un dosar intim al scriitorului și o adevărată frescă a vieții Romei din vremea sa.