Cartea de față nu are nimic în comun cu revoluția și nu se dorește a fi vreun element de propagandă al clerului. Este vorba doar de o lucrare a unui cleric – abatele Duquesne – prin care se dorește interpretarea și explicarea faptelor Mântuitorului. Ea se adresează publicului creștin practicant familiarizat cu lectura evangheliilor. Interpretarea este simplă, abordabilă publicului larg dar cu o foarte fină notă academică. Sunt scoase în evidență virtuțile creștine – dragostea pentru aproapele și milostenia. Sunt condamnate avariția, mândria și în general cele șapte păcate capitale. Sunt explicate pildele lui Iisus, predica de pe munte, faptele lui Ioan Botezătorul, personalitățile apostolilor, ale Fecioarei Maria, ale lui Ioan Botezătorul, rolul acestora în viața creștinilor, în general toate cele patru evanghelii luate împreună. Lecturând lucrarea, publicul de acum, cercetăror sau nu al creștinătății catolice de la sfârșitul secolului XVIII, poate face o călătorie în timp. Prin vechimea ei, cartea are și o valoare patrimonială. A fost publicată la Veneția în anul 1796 (acum 230 de ani) în plin război franco-habsburgic din Italia, unde personalitatea lui Bonaparte se impunea uimind lumea prin faptele de eroism din bătăliile de la Lodi, Arcole și Rivoli, până într-acolo încât l-a determinat pe Beethoven să-i dedice a treia simfonie a sa, Eroica, numită inițial chiar Bonaparte (numele i-a fost schimbat în Eroica, după ce Bonaparte s-a încoronat împărat în 1804). Traducerea lucrării abatelui Duquesne în italiană ar putea fi la o primă vedere un rezultat al influenței culturii franceze, acum promotoare a ideilor de libertate, egalitate și fraternitate.