Lucrarea de față „cercetează o temă de mare dificultate a lingvisticii balcanice: cuvintele latine din albaneză în raport cu fondul lexical moștenit în română. Studierea cu referire permanentă la română a relațiilor dintre albaneză și latină completează direcția de cercetare comparată a elementelor de origine traco-dacă din română și albaneză. Din aceeași perspectivă metodologică privind substratul s-ar justifica și abordarea elementelor vechi grecești din cele două limbi. Împărțirea pe domenii lexicale și felul în care se structurează fiecare dintre acestea în albaneză față de română luminează. diferite aspecte ale procesului de romanizare în sud-estul Europei, încheiat cu formarea unei limbi romanice pe substrat traco-dac (româna) și păstrarea, miraculoasă, a unei limbi autohtone în spațiul preponderent ilir (albaneza). Din cele trei coloane în care e dispus materialul (latin, albanez, român) se poate vedea cu ușurință ce e comun românei și albanezei, precum și ce e particular fiecăreia; în comparație sunt atrase mereu elementele din fondul preroman, comun celor două limbi. Autoarea stabilește cu grijă ordinea variantelor fonetice și filiația sensurilor, distinge inovațiile de ceea ce este vechi, selectează cu rigoare dovezile convingătoare în favoarea sau în defavoarea etimologiilor propuse de diferiți cercetători. Pentru termenii cu origine nesigură, dintre care o parte însemnata s-ar explica prin latină sau printr-un idiom al antichității balcanice, sunt reținute soluțiile etimologice mai rezistente. În fiecare caz în parte sunt prezentate evoluțiile fonetice asemănătoare sau identice ale fondului lexical latin, păstrat în română și albaneză, unele dintre acestea fiind determinate de tendințe ale substratului. De asemenea, sunt aprofundate evoluțiile de sens comune în română și albaneză, ale elementelor de origine latină, precum și relațiile de sinonimie dintre cuvintele latine și cele provenind din substrat. La acestea se adaugă numărul mare de construcții frazeologice comune românei și albanezei. Lucrarea este imensă. Ea începe cu o excelentă introducere, care cuprinde ideile importante în legătură cu latinitatea balcanică și un comentariu riguros al cercetărilor întreprinse până acum asupra influenței latine în albaneză. În capitolul de "concluzii': întreaga materie este reorganizată din perspectivă strict romanică. Fondul lexical cercetat etimologic este pus în raport atât cu româna, cât și cu toate limbile romanice sau numai cu unele grupe de limbi neolatine. ” (Grigore Brâncuș)