Lucrarea de față este o ediție a lucrării Dialogul despre oratori a istoricului roman Tacitus. Traducerea este realizată de filologul român Haralambie Mihăescu și este însoțită de textul în latină. Notele sunt scrise tot în limba română. „Dialogul despre oratori” sau „Dialogus de oratoribus” este o scurtă lucrare despre arta retoricii, redată sub forma unui dialog. Este atribuit istoricului roman Tacitus. Data compoziției sale este necunoscută, dar dedicația lui Lucius Fabius Justus ne permite să o plasăm în jurul anului 102 p. Chr. Dialogul în sine are loc în anul 70 p. Chr și face parte din tradiția discursului ciceronian asupra filozofiei și retoricii. Are loc în casa lui Curiatius Maternus care este și unul dintre vorbitori și care primește vizita a doi oratori renumiți, Marcus Aper și Julius Secundus. Cei doi au venit să discute despre un eveniment recent. Al patrulea vorbitor, Gaius Vipstanus Messalla Gallus, vine mai târziu. Cei patru bărbați sunt figuri istorice a căror existență este atestată. Începutul lucrării este un discurs care apără elocvența și poezia. Atunci decadența artei oratorice este evocată. Explicația dată pentru aceasta constă în declinul educației viitorului vorbitor, fie în familie, fie la școală. Educația nu mai este la fel de avansată ca altădată, profesorii nu sunt suficient de pregătiți și retorica inutilă ține adesea locul culturii generale. Dialogul se încheie cu un discurs rostit de Maternus, ilustrând, după unii, părerea lui Tacitus. Publius Cornelius Tacitus (cca 58 – 120 p. Chr.) a fost un istoric și om politic roman. Despre începuturile vieții sale și despre mediul familial se știu puține. Se consideră că provenea dintr-o familie de rang ecvestru și s-a născut în provincia romană Narbonna Gallia. De la Pliniu cel Bătrân aflăm că tatăl său era Cornelius Tacitus, procurator al provinciei Gallia Belgica. Mama sa provenea dintr-o familie senatorială. A avut parte de educația obișnuită a elitei romane, fiind elevul lui Quintillian. A deținut mai multe funcții militare și politice, de la chestor, tribun al plebei, edil, senator sau guvernator al provinciei Asia, una din cele mai înalte funcții politice din acel timp. S-a căsătorit cu Iulia Agricola, fiica generalului și omului politic Cnaeus Iulius Agricola, căruia îi și dedică o biografie, De Vita Agricolae. Lucrările sale cele mai importante sunt însă Analele, (istorii care tratează perioada celor patru împărați din dinastia iulio-claudiană care i-au succedat lui Augustus, deci din timpul lui Tiberius și până la Nero), Istoriile (istoria Imperiului Roman din anul 69, de la împăratul Galba și până la moartea lui Domițian, în anul 96 p. Chr.). O altă lucrare atribuită lui Tacitus este De origine et situ Germanorum, lucrare cu character istoric și etnografic care descrie triburile germanice dintre Rin și Dunăre.