Ca si în cazul altor publicații regionale, revista „Suflet Oltenesc“ a apărut în perioada interbelică, mai precis în anul 1927, din inițiativa unui grup de profesori care au constituit în ianuarie, la Ștefănești, Asociația „Tovărășia folcloriștilor olteni“. Membrii acesteia, Teodor Bălășel, I.I. Buligan – de la Gorj, G.F. Ceaușeanu, Constantin Ciobanu-Plenița, N.I. Dumitrașcu, Gh. N. Dumitrescu-Bistrița, Gh. Gh. Fierăscu, C.S. Nicolăescu-Plopșor, Ion N. Popescu preocupați de identificarea si valorificarea folclorului regional, au încercat să culeagă și să publice cât mai multe texte folclorice, dar, totodată, au avut în vedere și descrierea obiceiurilor specifice culturii tradiționale din lumea rurală olteană. Revista a fost unul dintre cadrele potrivite unei asemenea activități, fiind editate 8 numere în 1927. După o perioadă de pauză, editarea revistei este reluată în 1991, odată cu constituirea Societății folcloriștilor și etnografilor olteni (Gh. Dumitrescu-Bistrița, Aurelian Popescu, Pavel Ciobanu, Ion Sanda, Gheorghe Deaconu, Nicolae Panea, Nichita Dragomir, Ion Bălosu). Au apărut pentru început 2 numere la sapirograf, urmate de încă trei numere (3/1997, 4/1998, 5/2001, format 24 pagini). În continuarea vechii serii, revista cuprindea mai ales texte folclorice culese din diferite regiuni ale Olteniei, portrete ale unor folcloriști locali. Din colegiul redacțional făceau parte inițial Gabriel Bratu, Cornel Bălosu, Gheorghe Obrocea, la care s-au adăugat ulterior Nicolae Panea, Nicolae Dumitru (responsabilul celor trei numere din 1997, 1998, 2001). În toamna anului 2001, odată cu schimbarea conducerii, revista este transformată radical. Este schimbată orientarea publicației spre etnologie si antropologie, domenii care vor începe prin a fi promovate constant în numerele editate. În al doilea rând, se renunță la prezentarea si descrierea textelor folclorice, în favoarea sporirii caracterului științific al publicației prin contribuții serioase, aparținând unor cercetători și profesori, români și străini. Are loc totodată o reorganizare structurală, prin diversificarea rubricilor care merg de la articole și eseuri la valorificarea tradițiilor și recenzii. Toate materialele publicate au beneficiat de ilustrație, cu precădere, din arhiva foto a instituției.