Istoria orașului Galați, reședința fostului ținut Covurlui, este strâns legată de existența cursurilor de apă Dunărea, Siretul, Prutul și Chineja, dar și a lacurilor Brateș și Cătușa. Lacul Brateș a fost unul din cele mai mari din România, fiind situat în sud-estul Moldovei, în apropierea municipiului Galați și în zona de confluență a Prutului cu Dunărea. În acest spațiu geografic și istoric cuprins între Dunăre, Prut și Pruteț, s-au derulat de-a lungul secolelor o serie de evenimente cu implicații semnificative în plan social, economic, politic și militar. Iată de ce considerăm oportun acest demers al nostru de a prezenta istoria Bălții Brateș de la ținutul Covurlui, așa cum a fost ea rânduită cu ajutorul documentelor, dar și al hotărârilor instanțelor de judecată. Manuscrisul nr. 533, editat integral în lucrarea de față, reprezintă Condica nr. XII, alcătuită de un copist în Arhiva Mitropoliei Moldovei, după iunie 1847, cuprinzând „Documentele moșiei Balta Brateșului din Ținutul Covurluiului, proprietate a Sfintei Mitropolii, prescrise în Condica de față spre îndeplinirea Artic. 8 din Așezământul statornicit în anul 1844”. Păstrat la Arhivele Naționale ale României din București, în Colecția Manuscrise, Manuscrisul nr. 533, alături de alte documente ale mitropoliei Moldovei și nu numai, a fost transferat în anul 2012, la Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale. Opisul sau „Registrul” din acest manuscris cuprinde 16 documente, considerate de copist, probabil, documente principiale, începând cu ispisocul de la 15 iulie 1448. Parcurgând întregul manuscris, constatăm că un număr de 16 documente este completat de încă 13, la fel de importante pentru istoricul Bălții Brateș; sunt documente folosite de toți cei care doreau să dovedească faptul că stăpâneau de drept moșii în Balta Brateș, dar mai cu seamă de familia boierilor Cernătești care se sprijinea pe moștenirea bătrânilor lor, Cernat ploscariu și fratele său Șteful.