Volumul cuprinde aproximativ 200 documente de naturi diferite, majoritatea referindu-se la dreptul de proprietate funciară a răzeșilor, dar nelipsind cele ce privesc aspecte fiscale, starea sanitară, învățământul, biserica, starea civilă și însemnări diverse asupra fenomenelor meteorologice, astronomice, calamităților naturale, evenimentele politice ș.a. Un sfert din aceste documente au mai fost publicate în diverse timpuri și locuri de către Iacob Antonovici-Bârlădeanul, de fiul său, Nicolae Antonovici, de Theodor Codresci, Ilie Corfus, Ghe. Ghibănescu, C. C. Giurăscu, B. P. Hașdeu, N. Iorga, sau au apărut în periodice, iar restul de trei sferturi sunt documente nepublicate încă culese din Arhivele Statului de la Iași și București, de la Biblioteca Academiei Române și de la Episcopia Romanului. Prezenta culegere de documente și știri în legătură cu satul Bălăbănești nu are deloc pretenția de a fi exhaustivă. De altfel, informațiile se opreau la anul 1866, imediat după adoptarea oficială a alfabetului latin în țara noastră, deoarece, după această dată, cercetarea este mai puțin anevoioasă, materialul informativ este din ce în ce mai abundent, iar transformările economice, culturale și politico-sociale sunt de o atare amploare, încât depășesc cu mult, în decursul unul singur secol, realizările celor două milenii care preced. De aceea, atât ca mod de prezentare, cât și sub aspectul conținutului, materialul informativ asupra Bălăbăneștilor de după 1866 trebuie, în mod necesar, să facă obiectul unei lucrări aparte. Prin structura economico-socială a răzeșiei și, ținând seama de vechea legislație românească ca și de alcătuirea statului moldovean, locuitorii satului Bălăbănești au fost, în mod obligatoriu, niște quasi-genealogiști de profesie. Datele despre filiațiune abundă, în mai toate documentele din acest volum, spre a justifica vocația sau dreptul de a stăpâni pământul satului. Iată de ce am alcătuit un foarte întins indice de nume de persoane, menit să ușureze cercetările genealogice, căci satul Bălăbănești a dat Moldovei și României oameni de valoare, a căror memorie nu se va șterge ușor. Prin contrast însă, satul Bălăbănești apare deficient în arhivele noastre, în ceea ce privește participarea sa la unele catagrafii importante, ca cele din 1774 și 1820, ca și la multe alte lucruri în domeniul sanitar, ecleziastic sau fiscal, din cursul secolului al XIX-lea, iar mitricile, primele acte de stare civilă introduse în Moldova după 1832, s-au păstrat numai în mică măsură. Pierderile pe care arhivele moldovenești le-au avut în incendii celebre și în cursul ultimelor două războaie mondiale explică în mare parte penuria de informații și documentație pentru trecutul mai îndepărtat. În acest volum s-au strâns: câte 1 document din secolele XII, XIV, XV și XVI 11 documente din secolul XVII 46 documente din secolul XVIII iar restul, marea majoritate, sunt documente din secolul XIX. Pe baza datelor consemnate în documentele din acest volum, s-a alcătuit o cronologie a Bălăbăneștilor, care arată frământarea continuă a răzeșilor pentru ocina strămoșească, preocuparea lor principală, care i-a ținut departe de intriga și instabilitatea politică din Moldova. Păstrând cu strășnicie calea de mijloc a unei „aurea mediocritas”, răzeșii de Bălăbănești au dus o luptă acerbă cu clasa suprapusă a marii boierimi ori de câte ori a vrut să intre în hotarele satului și nu a exploatat munca robilor țigani sau a vecinilor lipsiți de pământ. Păstrători perseverenți ai stării sociale de mijloc, au păstrat în același timp credința, limba, obiceiurile și o conduită morală fără abateri și compromisuri, caracteristică micilor comunități, în care fiecare membru e cunoscut de la naștere până la moarte și unde rușinea este cel mai aspru judecător. De aceea, cazurile penale întâlnite, fără a fi ocolite sau ascunse, au fost extrem de rare și lipsite de gravitate. George-Felix TAȘCĂ