Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor” este o lucrare de sinteză și prezintă concepția lui Dimitrie Cantemir asupra formării poporului român și a limbii române, tratând, cu o documentare foarte bogată, din peste 150 de izvoare române și străine în limbile latină, greacă, poloneză și rusă, (cuprinse într-o lungă listă bibliografică ce precede textul Hronicului) originile poporului român și evoluția sa până la cel de-al doilea descălecat, momentul întemeierii țărilor române Muntenia și Moldova. Reprezintă astfel una din primele lucrări istoriografice din spațiul autohton care tratează tema continuității poporului român. Este ultima operă a lui Dimitrie Cantemir, fiind scrisă între 1719 și 1722 în limba latină și apoi tradusă în limba română. Traducerea în limba română este mai degrabă o reeditare a ediției latinești. Planul lucrării era deosebit de vas și de îndrăzneț. Era prevăzut în două volume, primul începând cu originile poporului român și al doilea să ajungă la epoca pe care Cantemir însuși o trăia. Primul volum este cel care a ajuns și astăzi la noi, oprindu-se la descălecatul lui Dragoș în Moldova și la cel al lui Negru Vodă în Țara Românească. Al doilea volum nu a mai ajuns să fie dat la tipar nefiind terminat, lucru pe care îl anunță autorul chiar în paginile acestui volum pe care avem șansa să-l avem. Lucrarea de față reprezintă cuprinde o selecție de texte din această lucrare realizată de Cantemir, respectând succesiunea cărților și capitolelor din Hronic. Folosește ca sursă microfilmul manuscrisului original care se află la Biblioteca Academiei. Lucrarea mai cuprinde și un tabel cronologic cu date despre viața lui Dimitrie Cantemir, un studiu introductiv în care se prezintă contextul în care a apărut lucrarea, motivele expuse de Cantemir și metodele folosite de acesta. Selecția, editarea, tabelul cronologic, studiu și notele au fost făcute de Stela Toma.