Această carte analizează poezia românească a anilor 2000, explorând evoluția, temele și controversele acesteia. Structurată în trei secțiuni principale, volumul examinează spiritul și litera poeziei din această perioadă, oferind perspective asupra ruperilor stilistice, continuităților generaționale și diversității abordărilor poetice. Secțiunea introductivă analizează dezbaterile vii și polemicile stârnite de poezia acestui deceniu. Se subliniază complexitatea răspunsurilor, care variază de la entuziasm la dispreț critic, și se evidențiază stereotipurile frecvent asociate poeților generației 2000. Prima secțiune, „Spiritul și litera,” se concentrează pe nervul contestatar al poeziei, explorând spațiile tradiționale și virtuale și discutând tensiunea dintre convenție, avangardă și decadentism. Se cartografiază diferitele strategii ale poeților, oscilând între viziuni utopice și realități distopice. A doua secțiune, „O altfel de poezie. Sau mai multe?” examinează identități și stiluri poetice diverse, de la realism și existențialism la neo-expresionism și poezie conceptuală. Sunt evidențiate schimbările generaționale și legăturile afective, subliniind varietatea vocilor poeziei românești din acea perioadă. A treia secțiune, „Poezia. Câteva căi de acces,” se concentrează pe mișcările și figurile poetice specifice, explorând teme precum autenticitatea, trauma, alienarea și memoria. Se identifică tendințe emergente și se creează o rețea metaforică pentru a captura peisajul poetic în evoluție. Prin abordarea sa nuanțată, cartea oferă un cadru valoros pentru înțelegerea poeziei anilor 2000, evitând în același timp concluziile definitive. În schimb, invită cititorii să participe la dialoguri deschise și explorări suplimentare ale acestui fenomen cultural dinamic.