Publicația „Povestea mărțișorului”, apărută în 2009 la Editura Martor sub egida Muzeului Țăranului Român, reunește un eseu scris de Irina Nicolau la 1 martie 1977, ilustrat de Mihaela Șchiopu. Concepută ca o carte-obiect, în alb și negru, sub forma unei mape cu file manuscrise, scrisă de mână și desenată, lucrarea evocă mărțișorul nu doar ca obicei calendaristic, ci ca simbol cultural, afectiv și ritualic. Titlul sugerează o abordare jucăușă și reflexivă asupra unei tradiții străvechi, în care mitul, identitatea și memoria se împletesc.
Eseul pornește de la întrebarea „Ce este mărțișorul?” și desfășoară o meditație asupra acestui obiect ca semn al primăverii, al norocului și al reînnoirii. Irina Nicolau explorează miturile populare legate de originea mărțișorului, evocând personaje arhetipale precum Baba Dochia și Dragobetele, și plasează mărțișorul în contextul unui calendar arhaic care începea la 1 martie. Structura narativă este fluidă, poetică și personală, cu inserții de reflecție antropologică și istorică, iar desenele Mihaelei Șchiopu completează vizual atmosfera intimă și simbolică a textului. Mărțișorul este prezentat ca un obiect cu dublă natură – materială și spirituală – și ca un talisman care leagă timpul, natura și omul.
Această lucrare este un exemplu remarcabil de etnologie narativă și muzeografie afectivă, în care cercetarea se împletește cu povestea și desenul pentru a reda profunzimea unei tradiții aparent simple. Povestea mărțișorului nu doar documentează un obicei, ci îl reîncarcă de sensuri, punând în lumină legătura dintre obiect, mit și identitate culturală. Într-un context în care tradițiile riscă să fie golite de conținut, cartea Irinei Nicolau oferă o formă de re-sacralizare și de reîntoarcere la rădăcinile simbolice ale sărbătorii, devenind o resursă valoroasă pentru educație, patrimoniu și reflecție personală.
