„Lucrarea de față nu își propune nici să explice, nici să decodifice ceea ce nu poate fi nici explicat, nici decodificat. Putem doar să ne jucăm, deconstruind ceea ce este considerat real, să jonglăm cu elementele noii lumi, propuse de Nichita Stănescu. „Respirările” din paginile eseurilor capitolului „Dintr-un abecedar marțian” sunt cele ale unui univers concentric, care are în interior Ființa iar spre exterior, ceea ce îi este adiacent ei, dar care nu o înglobează, ci o eliberează tocmai prin privirea de sine. Paginile acestea nu vor decât să developeze un clișeu negativ, în prim-planul căruia se găsesc eseurile lui Nichita Stănescu, iar în cel secund, notațiile lui Ion Stratan. Dacă cel dintâi este obsesionat de o nouă organizare a Timpului și de o demitizare a Spațiului din jurul Dasein-ului, al doilea este orbit de lumină, în poeziile sale fiind mereu în contre-jour. ” (Andreea Mihalcea)