„Documentația primară, arhivistică cu caracter economic a ținutului grăniceresc năsăudean a fost mai puțin restituită publicității, și chiar mai puțin exploatată istoriografic, în comparație cu domeniile mult mai incitante ale politicii, bisericii, școlii, biograficului. Cea mai importantă contribuție documentară în această materie rămâne volumul într-adevăr indispensabil, apărut cu câțiva ani în urmă, sub îngrijirea lui Simion Lupșan și Adrian Onofreiu, cuprinzând sentințele din anii 1862-1865 prin care 31 din cele 44 de sate foste grănicerești au fost repuse, în virtutea cunoscutei decizii imperiale din 27 august 1861, în posesia bunurilor și drepturilor folosite în perioada de dinainte de 1851. Cunoaștem astfel mai bine evoluția chestiunii extinderii proprietăților - fundamentul material al noii libertăți sociale a populației foste grănicerești, ca și a oricărei alte populații - pentru perioada liberalismului și chiar a dualismului, dar ea rămâne mult mai umbrită pentru deceniul absolutist și, încă și mai mult, pentru epoca dinaintea militarizării. Acestei carențe vine să îi răspundă volumul care ne stă în față.”