„Deși ne găsim la începutul secolului XXI iar țara noastră este integrată în structurile euro-atlantice (NATO și UE) din 2004 și, respectiv, 2007, istoriografia română nu este încă pe deplin compatibilă cu cea occidentală, mai cu seamă sub aspectul punerii la dispoziția cititorilor a unor surse de informație primară pentru cititori. Astfel, menționăm că până la cel de-al doilea război mondial, în vestul Europei, s-au publicat principalele izvoare narative și documentare vizând epocile antică, medievală și modernă, principalele izvoare vizând istoria diplomației, lucrările monografice esențiale tratând istoria principalelor orașe etc. Sub acest aspect, România continuă să trăiască încă sub zodia eliadianului „nu a fost să fie”, neavând publicate complet până în prezent, în principal din rațiuni financiare, tipurile de izvoare și lucrări mai sus menționate, a căror listă ar putea fi considerabil lărgită.”